Sulina-Europolis

Sulina este orașul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. În acest oraş din cel mai estic punct al României, „acolo unde bătrânul Danubiu îşi pierde şi apa, şi numele în mare“, cum spunea scriitorul Jean Bart,  putem afla o parte din  istorie sa zbuciumata.

Prima atestare documentară a localității apare  în anul 950 în lucrarea „De Administrando Imperio“ a lui Constantin Porfirogenetul. Sulina este localizata în hărțile medievale în anul 1327 de către Pietro Visconti.Denumirile sub care este întâlnită așezarea de la gurile Dunarii de-a lungul timpului sunt: Selina, Sunne, Solina.

Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară din secolul al XVIII-lea, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol trecând pe brațul Sulina, devenit la acea vreme cel mai ușor navigabil. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart (Eugeniu P. Botez), fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”.

Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european.

Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul din Sulina sunt două din monumentele importante ale orașului, datând din anii 1860 și 1870. În 1870, Sulina capătă statut de porto franco, port internațional liber, fără taxe și impozite. Acest statut aduce cu sine o dezvoltare fără precedent. Fotografiile de la început de secol XX ne înfățișează orașul în epoca sa de glorie.

”Viața acestui mic port cosmopolit este originală și interesantă. Are un farmec și un pitoresc deosebit. Sulina este numai port, nu are oraș. Toată populația se hrănește din viața portului. Aici e o viață de colonii. Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile, care se perindă pe aici să pescuiască în apa tulbure a Dunării. Un mozaic de rase. Toate neamurile, toate tipurile și toate limbile”, scria Jan Bart în ”Europolis”.

Perioada de funcționare a Comisiunii Europene a Dunării s-a întins pe durata a 82 de ani (1856 – 1939). În anul 1857 se montează prima linie telegrafică ce făcea legatura cu orașul Galați.

După anul 1878, Sulina devine un port cu statut de extrateritorialitate, caracterizat de neutralitate pe timp de pace sau război, cu anumite privilegii fiscale. Adus din S.U.A., primul generator electric pus în funcțiune în Sulina, asigura energia pentru Palatul Comisiunii, gradinile acestuia și cheul portului.

În anul 1903 este inaugurată prima linie telefonică între portul Sulina și portul Galați și se extinde iluminatul electric în principalele puncte din localitate, orașul devenind primul iluminat electric în România.

În anul 1897 sunt demarate lucrările de construcție a unei uzine de apă, lucrări finanțate de regina Olandei.

Odată cu anul 1939, odată cu reducerea prerogativelor Comisiunii Europene a Dunării, orașul Sulina își pierde statutul internațional trecând sub autoritatea României.

Data de 25 august 1945 rămâne ca o zi de neagră amintire pentru orașul Sulina care, bombardat de aliați, pierde peste 60% din zestrea patrimoniului cultural.

Iata cateva dintre obiectivele turistice ale orasului Sulina

De cum ajungi pe uscat te intampina nostalgia trecutului cosmopolit.Un lucru demn de remarcat este faptul că străzile paralele sunt numerotate de la I la VI, ca în New York, pe când cele perpendiculare poartă diverse nume, atât ale unor personalități istorice și literare.

1. Palatul Comisiei Europene a Dunării este un monument istoric situat pe Strada I

Palatul a fost sediul Comisiunii Europene a Dunării până în anul 1921, intrând apoi în administrarea statului roman. Clădirea este acum sediul Secției Căi Navigabile Sulina din cadrul Administrației Fluviale a Dunării de Jos.

Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic, cu o compozitie simetrica in plan si spatiu.

“Impunător, monumental, ca reședința unui guvern din colonii. Casele din jurul lui sunt locuințele funcționarilor superiori de la Comisiune. Vile cochete îmbrăcate în iederă și glicină, terenuri de sport, toate așezate simetric. Curățenie, ordine, confort englezesc. O insulă, un petic de civilizație în pustiul primitiv al Deltei Dunării”, scria Jean Bart în ”Europolis”.

Construcția palatului a fost demarată de Comisiunea Europeană a Dunării în anul 1860 și s-a încheiat în 1868. Scopul ridicării clădirii era de a găzdui membrii Comisiei precum și activitatea Secretariatului General al acesteia. În 1917, în timpul Primului Război Mondial, palatul a fost grav afectat de bombardamentele armatei germane. După război clădirea a fost refăcută și a continuat să fie administrată de Comisia Dunării până în 1921, când a intrat în patrimoniul statului român.

La parter exista un muzeu al Comisiei  Europeane a Dunării pe care va invitam sa-l vizitati.

Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina  este un monument istoric și de arhitectură situat pe Strada I, din Sulina.

Edificiul, ctitorie a Regelui Carol I, a fost ridicat în cinstea eliberării Dobrogei de sub stăpânirea turcilor după Războiul de Independență. Catedrala a fost închinată Sfântului Alexandru pentru că în ziua lui de prăznuire din anul 1877, pe 30 august, armata română a ocupat reduta Grivița

De asemenea, catedrala este închinată și Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor.

Catedrala este construită în stilul neoromânesc, după un proiect întocmit de arhitectul Nicolae C. Mihăescu. Pictura interioară este realizată de profesorul Gheorghe Răducanu, în timp ce medalioanele cu sfinți de pe fațada exterioară sunt realizate din mozaic venețian din sticlă de Murano de pictorul Dumitru Norocea.

Biserica grecească Sf. Nicolae

Biserica Greceasca Sf Nicolae se afla situata pe una dintre strazile din apropierea canalului Sulina si dateaza din anul 1866. Clopotniţa are trei clopote, două dintre ele având inscripţia: “Sulina 1933”. Covoarele şi tapiseriile, înrămate, sub sticlă, sunt donaţii ale enoriaşilor greci ai oraşului Sulina.

Farul Vechi din Sulina

Farul Comisiei Europene a Dunării (cunoscut și drept Farul Vechi sau Farul Observator) este un monument istoric situat pe Strada II. Amplasat inițial în apropierea punctului de vărsare a Dunării în Marea Neagră, farul se află astăzi, în urma expansiunii uscatului și a modificării liniei litoralului, la circa 1,5 km de țărmul mării. Farul vechi din Sulina este una dintre puținele clădiri de patrimoniu care sunt, încă, funcționale. Construit la început de secol XIX de autoritățile otomane, a fost administrat în perioada 1897-1939 de Comisiunea Europeană a Dunării. În anul 2003 a devenit muzeu.

Având o înălțime de 17,34 metri și o formă tronconică, farul găzduiește cabinetul de lucru al lui Eugeniu Botez, cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart. Tot la parterul farului se află o altă sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, organism internațional constituit în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856.

Tot în Sulina există și un far vechi costier, care este monument istoric. El este situat în aval de oraș, pe malul stâng al Dunării, aproape de vărsarea fluviului în Marea Neagră. Farul vechi nu mai este in funcțiune în urma lucrărilor de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina, începute în anul 1922. Pe exteriorul farului pot fi văzute și acum inscripțiile celor ce au participat la construcția lui. Acest far poate fi observat in excursia de la varsarea Dunarii in Marea Neagra.

Castelul de apa

Legenda spune că s-a ridicat cu fondurile Casei regale olandeze, în momentul în care, odată ajunsă în România, venind în vizită la Sulina, regina Wilhelmina a Olandei a oprit vaporul, pentru a cere un pahar cu apă. Se pare că un localnic i-a întins un pahar de apă, luând-o direct din Dunăre. Iar reprezentanta casei regale olandeze a fost destul de intrigată că orășenii nu aveau apă filtrată și a hotărât să dea bani pentru ridicarea acestei uzine de apă, dar și pentru sistemul de canalizare al orașului. Aceasta este cea mai înaltă construcție din localitate.

Cimitir maritim, unic în țară și chiar în Europa.

Cimitirul maritim din Sulina se afla in drum spre plaja din Sulina si este locul de veci pentru înalți funcționari ai Comisiei Europene a Dunării, danezul Magnusen – inginer-șef al lucrărilor din Sulina, inginerul Carl Kühl un cuplu tânăr îndrăgostit – o prințesă și-un prinț grec de demult, dar și mulți oameni ai apelor, inclusiv un pirat.

Sunt și nume exotice, cu povești amplificate în legendă. Caz unic, în perimetrul lui sunt înmormântați cetățeni de 21 de naționalități, aparținând cultelor creștin, musulman și iudaic. Unele monumente funerare sunt adevărate opere de artă, iar poveștile unora dintre cei înhumați aici sunt tulburătoare.

Sulina are și kilometri de plajă la Marea Neagră, cea mai lată porțiune de acest fel de pe litoralul Mării Negre și are o granulație asemănătoare cu cea din Mamaia, un loc ideal de relaxare.

Gastronomia zonei poarta specificul diversitatii culturale cu preparate de la scordolea, malasolka, borș de pește sau storceac, până la tocană, zacuscă sau musaca, toate din pește, preparate delicioase care se pot gusta la restaurantele din apropierea falezei.

Sulina este orasul contrastelor si al diversitatii culturale ce poarta amprenta istoriei dar si dorinta de a renaste.

Optand pentru  pachetul de servicii turistice All Inclusive  de 4 zile/ 3 nopti veti putea vizita acest oras fascinant si optional, daca vremea permite, puteti ajunge intr-o excursie cu barca la varsarea Dunarii in Marea Neagra.